Puțin despre mine

Întrebarea pe care cred că fiecare scriitor a primit-o măcar odată „De ce te-ai apucat de scris? „, mă cam roade de ceva vreme încoace. Am întors-o pe toate părțile și nici acum nu i-am găsit un răspuns. Ori poate îl știu și încă nu i-am dat eu atenție.

Nu prea am cochetat eu cu scrisul, ci mai degrabă am fost și încă sunt o cititoare înrăită. Țin minte și acum, deși au trecut ceva ani, că prima carte pe am citit-o a fost Harry Potter. O văzusem la verișorul meu, așa că am împrumutat-o de la el și așa începea aventura mea printre cărți. Pe atunci era destul de costisitor să îți cumperi cărți, așa că m-am avântat printre rafturile bibliotecii din Baia Mare, care de altfel este și orașul meu natal. Eu și biblioteca aia devenisem în câteva zile cele mai bune prietene, asta până prin clasa a noua. Am abandonat pasiunea mea pentru citit din motive strict personale, dar spre bucuria mea am redescoperit-o acum mai bine de un an și jumătate. Cum? Păi citeam un articol pe un blog american, iar autoarea anunța la sfârșit că și-a publicat prima carte pe platforma Wattpad.

În capul meu era ceva de genul „Ce e chestia asta?”

Vedeam în fața ochilor sute și sute de cărți la distanță de un clic. La început le găsisem pe cele în engleză, până m-am prins cum funcționa site-ul și așa mai departe. Iar când am văzut cărți în limba română, am reînceput să citesc ca o nebună și nu durase mult să încep să scriu. 

Credeți-mă, habar nu aveam cu ce se mănâncă scrisul și cred ca nici până în ziua de astăzi nu știu prea bine, dar cu toate astea am început să postez. Mă amuz și acum scriind rândurile astea, ce tâmpenii am putut să scriu. Încet am început să ascult de sfaturile date de unu de altul și să le pun în practică în rândurile scrise de mine. Evident după o vreme ștersesem marea măgărie pe o începusem. Ca scriitor tot timpul înveți, încerci să fii mai bun și să aduci idei cât mai plăcute. 

Poate într-o bună zi, îmi voi da seama de ce am început să scriu, dar până atunci, voi continua să înșirui ideile mele și voi încerca să devin cât mai bună cu putință. 

Până data viitoare, vă pup

Paula

Cărți pentru adolescenți

 

Nu știu cât de util e un asemenea articol, dar am tot văzut că unii adolescenți vor să citească și nu știu ce. Nu este neapărat un top căci mie mi-au plăcut toate și sper să vă placă și recomandările mele.

Voi începe cu o carte care ma ținut cu sufletul la gură de la început până la sfârșit.

Katie McGarry- Cu el pentru totdeauna

8f89ebd0a8f8b1ce0300f11cfe1a07895443455

 

 

 

 

 

 

 

Colleen Hoover- Hopeless

cvr9781476743554_9781476743554_hr

Markus Zusak- Hoțul de cărți

hotul-de-carti

Penelope Douglas- Intimidare și Rivali

 

 

Stephanie Meyer- Seria Twilight(Amurg, Luna Nouă, Eclipsa, Zori de zi)

0000015160

 

Richelle Mead- Academia Vampirilor (Academia Vampirilor, Inițierea, Atingerea Umbrei, Jurâmânt de Sânge, Limitele Spiritului, Sacrificiul Final)

The_covers_of_the_six_Vampire_Academy_books

Seria Harry  Potter ( Harry Potter și Piatra Filozofală, Camera Secretelor, Prizonierul din Azkaban, Pocalul de Foc, Ordinul Phoenix, Prințul Semipur, Talismanele Morții și ultima apărută Harry Potter și Copilul Blestemat)

 

 

Această serie o recomand din toata inima. Este absolut genială.

Jennifer L.Armentrout ( Shadows, Obsidian, Onyx, Opal, Origin, Opossition)

Lux-Book-Series

 

 

Răutate

 

De câteva zile, tot stau și mă întreb, până unde poate să meargă un om pentru a face rău. Departe se pare că. Uneori încerc să înțeleg astfel de persoane, dar nu reușesc sub nici o formă. Nu știu ce îi împinge să facă rău, sau cel puțin să arunce cu venin, ca mai apoi să se ascundă ca dracu de tămâie și să nu vină să își asume răspunderea pentru faptele pe care le-au făcut.

Mi-am dat seama că poate invidia sau faptul că o persoană este mai bună ca ea sau el, și asta l-a împins de la spate să comită răutăți. Eu una, nu aș putea, nu îmi stă în caracterul personal. Am încercat întotdeauna să partea frumoasă a vieții, să fiu optimistă și să nu văd urâțeniile pe care care alții le aruncă, de parcă ar fi un șervețel uzat.

Nu văd unde este satisfacția în a merge și a face rău. Nu știu dacă, cel sau cea care face asta, gândește înainte de toate. Că poate persoana respectivă are familie, un copil, o viață proprie, dar cu toate astea, continuă să arunce cu noroi.

Am avut parte de-a lungul vieții de răutate și am reușit să trec peste, dar când dai de ceva care este peste măsura ta, fie clachezi, fie, cum este și cazul meu, mergi pe vorba „cel mai deștept cedează”. Nu e vorba că am cedat psihic său emoțional, ci doar am avut ceva mai mult creier în cap și am știut când este momentul să mă retrag.

Voi ce credeți despre răutăți?

Începuturi noi

 

Blogul ăsta, săracul a suferit de când l-am făcut o serie de schimbări, niciuna din ele fiind pe placul meu, ori, chiar dacă îmi plăcea ceva schimbăm a doua zi, până într-un final am ajuns să îl abandonez și să nu mai scriu pe el. Încă nu am o idee clară despre ce va fi, însă îmi voi da eu seama pe parcurs ce și cum.

Încă nu sunt așa de familiarizată cu WordPress-ul, setări etc., sper doar să vă placă cum arată până acum, dar voi încerca să îl fac să arate cât mai bine pe viitor.

Cât despre mine, nu am foarte multe de spus. Îmi place să citesc, de prin vara anului trecut cochetez și cu scrisul. Sunt fire sociabilă, ambițiosă și care urăște iarna și culoarea portocaliu.

semnatura